Despre vecini

Când stai la bloc logic că ai şi mulţi vecini. Aceştia se împart în diverse categorii. Sunt cei care n-au nici o treaba cu tine, te salută şi îşi văd pe drum şi pe urmă sunt acei vecini care în momentul în care te-au văzut nu mai ai cale de întoarcere. Aceştia din urmă când te văd trebuie neapărat să te oprească să te întrebe ce mai faci. Dar asta e doar un pretext căci odată ce le-ai spus că faci bine dar te cam grăbeşti au grijă ca prin diverse metode -tras de mânecă, prins de umăr, blocarea drumului- să te oprească pentru a te pune la curent cu ultimele noutăţi din viaţa lor. Acestea pot fi diverse în funcţie de vârsta vecinului/vecinei. Spre exemplu dacă vecina e mai in vârstă o să înceapă, în funcţie de cum i-a mers ziua, să se văicărească despre cum pensia e prea mică, pâinea prea scumpă, politicienii prea hoţi, pastilele nu se mai găsesc, tineretu' nesimţit ori despre ce nepoţi buni şi perfecţi are -nepoţi pe care tu nu i-ai văzut niciodată şi începi să-ţi pui întrebări dacă nu şi-o fi făcut nepoţi imaginari de singurătate. Pe urmă sunt vecinii ăia care trebuie să te oprească pentru că de vreo oră n-au mai bârfit pe nimeni şi simt că se sufocă. Da îi cunoaşteţi sunt ăia de gen: "Ai auzit de Maricica a lu' Pâslaru cică ar fi borţoasă şi-o trimite tac'su la mănăstire să fete să n-o mai vadă lumea că-i curvă. Doar şi-aşa n-ajung curvele din blocu ăsta? Să fi vazut aseară ce era la etaju' 2 acolo vizavi de mine la fetele alea de 19 de ani de stau in chirie la tanti Floarea. Intrau şi ieşeau baieţi de acolo ca la .. Doamne iartă-mă!" Şi când ai scăpat de bătrânica agasantă şi de vecinul bârfitor te întâlneşti cu EL. Da, EL e cel mai rău dintre vecini. E vecinul ăla cu care la un moment dat în viaţă ai făcut greşeala să te împrieteneşti cât de cât. E vecinul ăla care atunci când te vede primul lucru care-i trece prin cap şi pe care-l spune şi de care te fereşti este: "Ce faci, vecine, dai o bere?". Dar despre el sunt mai multe de spus în alt post.